Simturile pasarilor.

Simturile pasarilor

Cât de bine văd păsările? Ce pot auzi? Pot ele simtii diferite mirosuri ? Pot penele lor să simtă atingere? Au gusturi diferite?

Păsările au aceleași cinci simțuri pe care le au și oamenii – vederea, auzul, atingerea, gustul și mirosul – dar fiecare este dezvoltată și adaptată pentru a le ajuta să supraviețuiască.

Privirea păsărilor

Vederea este simțul cel mai important al unei păsări și cel pe care se bazează cel mai mult pentru zbor, evitarea prădătorilor și găsirea hranei. Păsările au o retină mai groasă decât oamenii, iar ochii sunt mai mari proporțional cu mărimea capului oferindu-le o vedere superioară atât în ​​alb-negru cât și în culoare. Gama de culori pe care păsările o văd nu este cu mult mai mare decât a oamenilor, dar unele specii, cum ar fi colibri, pot vedea culori ultraviolete.

Vederea păsărilor excelează cu adevărat în percepția mișcării și a detaliilor. Păsările pot observa mișcări mici sau detalii minuscule de 2-3 ori mai bune decât oamenii, ceea ce le poate ajuta să găsească mâncare mai ușor sau să vadă apropierea rapidă a unui prădător. La multe păsări, ochii sunt poziționați mai departe de cap, oferindu-le un câmp vizual mai larg decât oamenii. Păsările cu ochii pe părțile laterale ale capului, cum ar fi majoritatea păsărilor cântătoare, pot vedea aproape în spatele lor, ceea ce poate fi util pentru detectarea prădătorilor și atacurile acestora.
Vezi aici metode eficiente pentru  indepărtarea păsărilor dăunăroare.

Auzul păsărilor

Auzul este al doilea simț ca importanță al păsărilor, iar urechile lor sunt în formă de pâlnie pentru a focaliza sunetul. Urechile sunt situate ușor în spate și sub ochi, iar la majoritatea păsărilor sunt acoperite cu pene moi numite auriculare pentru protecție. Cu toate acestea, la păsările chele, urechile pot fi adesea văzute ca niște mici găuri pe părțile laterale ale capului.
Păsările percep o rază cu frecvență mai mică decât oamenii, de la 1 la 4 kHz dar au și abilități de recunoaștere a sunetelor mai înalte sau mai joase. Nici o specie de pasăre nu a arătat sensibilitate la ultrasunete (>20 kHz).

Păsările sunt deosebit de sensibile la modificările de ton și ritm folosind  acele variații pentru a recunoaște alte păsări individuale, chiar și într-o turmă zgomotoasă. De asemenea, păsările folosesc diferite sunete, cântece și apeluri în diferite situații. Recunoașterea diferitelor zgomote este esențială pentru a determina dacă un apel avertizează un prădător, iși marchează teritoriul sau vrea să împartă hrana.

Unele păsări folosesc, de asemenea, ecolocația, la fel ca și liliecii. Aceste păsări trăiesc în peșteri și își folosesc ciripitul și clicurile rapide pentru a naviga prin peșteri întunecate, unde chiar si vizibilitatea sensibila poate sa nu fie suficient de utilă pentru a-și găsi drumul.
Vezi aici echipamente eficiente pentru îndepărtarea păsărilor.

Simțul tactil

Păsările nu folosesc atingerea la fel de mult ca oamenii, însă este un simț vital, în special pentru zbor. Păsările sunt incredibil de sensibile la schimbările de temperatură a aerului, presiunea și viteza vântului, iar aceste modificări sunt transferate din pene la nervii existenți din piele. Unele păsări au pene speciale numite peri rictali în jurul ciocului, care pot servi în scopul atingerii atunci când se hrănesc cu insecte sau zboară prin pădure, oferind sensibilitate suplimentară în jurul ciocului și feței. Cu toate acestea, penele nu au terminații nervoase dar transmit impulsuri nervilor din piele.

Păsările au mai puțini nervi în picioare și tălpi, ceea ce le face mai puțin sensibile la frigul extrem și le permite să se așeze sau să stea pe suprafețe înghețate sau fierbinți fără dificultate.
Unele păsări au receptori tactili extrem de sensibili în ciocuri, ceea ce le permite să se hrănească cu ușurință atunci când caută prin noroi. Acestea sunt proeminente la păsările de țărm și la păsările de vânatoare cu ciocul lung.

Gustul

În funcție de specie, păsările pot avea mai puțin de 50 sau până la aproximativ 500 de papile gustative, în timp ce oamenii au 9.000-10.000 papile gustative. Păsările pot gusta arome dulci, acre și amare și învață care dintre aceste gusturi sunt cele mai potrivite surse de hrană.
Sensibilitatea la gusturi diferite variază în funcție de specie, dar majoritatea păsărilor folosesc cel mai adesea alte simțuri, vederea și auzul, pentru a localiza cele mai bune alimente.

Datorita gusturilor lor nerafinate, atunci când păsările manifestă o preferință pentru anumite alimente, se bazează adesea pe alți factori. O pasăre poate alege un aliment  față de altul nu din cauza gustului, ci pentru că este mai ușor de procurat, există mai puțină concurență, ciocul lor este dezvoltat pentru a-l consuma sau au nutrienți specifici alimentașiei de care au nevoie pentru a supraviețui.

 

Mirosul

Simțul mirosului este cel mai puțin dezvoltat simț pentru majoritatea păsărilor. Majoritatea speciilor de păsări au centre olfactive foarte mici în creier și nu folosesc mirosul pe scară largă. Aceasta dezminte mitul conform căruia păsările care cuibăresc vor respinge un nou-născut care a fost manipulat de oameni: păsările cântătoare nu pot detecta mirosul uman.
Cu toate acestea, există unele specii de păsări care au simțurile mirosului mult mai bine dezvoltate. Vulturii, kiwii, prigoriile si albatrosii își folosesc acest simt pentru a localiza sursele de hrană. Aceste păsări pot mirosi adesea mâncarea de la distanțe mari, chiar și atunci când mirosul poate să nu fie detectabil pentru oameni.