Lumea spectaculoasa a ciocanitorilor

Cea mai mare ciocanitoare din lume este ciocanitoarea imperiala (Campephilus imperialis) din Mexic. In ceea ce priveste aceasta specie, ornitologii inca nu au stabilit daca mai exista exemplare sau a avut loc extinctia sa completa. Cea mai mica ciocanitoare din lumea este ciocanitoarea cu pieptul vargat (Picummus aurifrons) din America de Sud.
Mare parte din speciile de ciocanitoare au penajul similar, in culori de alb, negru, rosu si verde, culori dispuse diferential in desene specifice fiecarei specii.

Lumea spectaculoasa a ciocanitorilor

Diferentierea majora dintre ciocanitori si alte familii de pasari este data, dupa cum spune si numele lor, chiar de modalitatea de procurare a hranei. Ciocanitoarea isi obtine hrana prin scobirea efectiva a scoartei si trunchiului copacilor, cu precadere a celor putreziti.

Astfel, aceste pasari reusesc sa extraga larve si insecte adulte, necesare hranei de zi cu zi. Ca multe alte pasari, si ciocanitorile s-au adaptat mediului inconjurator, motiv pentru care nu sunt obligate sa migreze pe timpul iernii. Migrarea este impiedicata si de lungimea aripilor, care nu pot suporta zboruri de lunga durata, pe suprafete intinse. Un aspect curios il reprezinta reducerea lungimii aripilor, de-a lungul timpului, ca o adaptare la zborul dificil printre crengile copacilor.

Alimentatia specifica este si motivul pentru care intreg organismul acestor pasari s-a modificat si s-a adaptat treptat. Comparativ cu alte pasari de aceeasi talie, ciocanitoarea are trupul puternic si musculos. Muschii gatului sunt bine conturati, iar marimea capului s-a modificat pentru a sustine ciocul mare si puternic. Pe langa musculatura dezvoltata a gatului, capul unei ciocanitoare este sustinut de tendoane adaptate, care preiau si amortizeaza socurile provenite in urma loviturilor puternice. Si ciocul s-a adaptat stilului de viata si are capacitatea de a creste continuu, pentru a compensa uzura la care este supus zi de zi, de la o masa la alta.

Un aspect caracteristic in lumea spectaculoasa a ciocanitorilor este dat de pozitia zigodactila a degetelor: doua degete sunt orientate in fata si doua in spate. Astfel, picioarele ofera mobilitate si stabilitate in timpul ciocanitului si sustin intreg corpul intr-o pozitie aproape paralela cu copacul.

Adaptarea la modul de hrana este vizibila chiar si la coada, care a ajuns sa fie un al doilea punct de sprijin al corpului, dupa picioare. Penele din zona cozii sunt ascutite, scurte si cu o duritate crescuta. In timpul procesului de naparlire, functia cozii nu este deloc afectata.
Una dintre cele mai impresionante adaptari ale organismului unei ciocanitori este data de modificarea limbii. Spre deosebire de alte pasari, ciocanitoarea are limba cilindrica, lunga, subtire, dar puternica si calabila sa extraga cu usurinta hrana din galeriile stramte sapate.
Ciocul extrem de puternic transforma ciocanitorile in singurele pasari din lume care isi construiesc cuibul prin scobire.
Adaptarea impresionanta a ciocanitorilor la stilul si modul de viata au fost remarcate inca din cele mai vechi timpuri si aceste pasari au marcat culturi si mitologii diferite, inclusiv pe cele romanesti. In mitologia romaneasca veche, este prezenta o faptura nemaintalnita, numita Ghionoaie sau Gheonoaie, o fiinta malefica, intruchipata de o pasare de proportii mari, care stapanea Lumea Mortilor. Aceasta faptura mitologica imparte acelasi nume cu doua specii de ciocanitori prezente si azi in Romania: ciocanitoarea verzuie sau ghionoaia sura si ciocanitoarea verde sau ghionoaia verde.

Pe teritoriul Romaniei se intalnesc zece specii de ciocanitori, printre care si neobisnuita capintortura sau capintors (Jynx torquilla), o specie aparte, cu infatisare si comportament atipic ciocanitorilor.
Penajul acestei ciocanitori este unul atipic, iar aspectul si coloritul brun-cenusiu pestrit fac ca aceasta pasare sa semene si sa fie confundata, ce cele mai multe ori, cu sturzii. Totusi, penajul aparte este un foarte bun camuflaj pentru capintorura, fiind aproape imposibil de remarcat cand sta pitita printre crengile copacilor sau chiar pe scoarta acestora. Numele este dat chiar de posibilitatea de a-si intoarce capul pana la 180º cu o viteaza uimitoare.